Zagreb…in cele din urma Pula…

Cel mai recent loc din minunata noastra Europa vizitat de mine&Co a fost
Zagreb. Un oras sters, parca fara viata… rece… anost… parca fara nimik wow… Cand am ajuns acolo ne-am shocat la propriu… De ce? Pentru ca in
Zagreb nu exista metrou… “Si cum ne descurcam?” “Si totusi e capitala europeana!!”… booon zic… Incepea sa devina o adevarata aventura pe care nu ne-am fi dorit-o… Cu mii de bagaje ne-am luat inima in dinti… Surprinzator… au o “retea” de tramvai foarte bine pusa la punct! Si cum minunea nu dureaza mai mult de 3 zile exact a treia zi am avut “placerea” sa asteptam eliberarea unei linii din cauza unui accident care blocase zeci de tramvaie…. Booon zic… Ce sa vizitam? Inafara de cateva catedrale…o moschee… orasul vechi…si cateva magazine (mai exact 3…interesante ptr fetitze daca intelegeti ce zic) nu am avut ce sa vedemL… Excursia noastra a continuat cu Pula (Pola în italiană, în croată Pula si avand in vedere ca suntem in Croatia sa folosim accentul lor zic:D)… o minunata statiune de pe Coasta Dalmata… Un oras demential care mi-ar fi placut sa-l vad vara… Un loc plin de stradutze intortochiate… inguste… oamenii foarte dragutzi si primitori care ne-au felicitat pentru intrarea in UE (eram pe 2 ianuarie 2007:D)… Zagreb-ul nu-l consider un oras de vizitat in mod special precum Parisul, Viena sau altele ci unul bifat “vazut” atat… Dar la vara chiar in doresc un concediu in Pula:D

Si ca sa vedeti ca nu va “paca” pun si cateva pozne:D…cateva dintre ele chiar haioase pentru noi… pentru ei… firesti:D

Parerea mea…

Oare pentru ce exista in fiecare companie departamentul financiar- contabil in cadrul caruia se gasesc (majoritatea) femei? Va spun eu… sa scoata din minti pe toata lumea, sa nu dea salariu la timp sau complet, sa nu tina evidenta corecta a cererilor din partea angajatilor… sa incurce contractele… Ma intreb daca ele isi dau salariu complet sau isi permit sa greseasca salariul manager-ului general? Si acum am o intrebare pentru voi: de ce credeti ca secretarele si contabilele (majoritatea dintre ele) sunt femei? Nu fac discriminari insa de fiecare data cand am dat peste un contabil, secretar, functionari public (care se stie ca sunt la fel de dude ca protagonistele acestui post)…toti la masculin (asta ca sa intelegeti), s-au purtat impecabil…asa ca de aici trag o singura concluzie…femeile sunt frustrate si angoasate si nu e cazul sa-si aleaga o meserie in care intra in contact cu oamenii! Parerea mea…

Puzzle-uri psihice…

Ramanand tot la puzzle-uri (se pare ca am o fixatie… psihoza cum vreti sa-i spuneti)… urasc puzzle-urile psihice… Stiu, stiu nu ati auzit de ele dar in timp o sa va dati seama ce vreau sa spun… ”Ce insemana pentru tine iubirea”? … vine o intrebare din neant fara nici o legatura cu discutia anterioara… Ahaaaaaa… cu alte cuvinte ma intrebi ce simt pentru tine… vrei sa ma prinzi pe picior gresit (asa gandeste piticul din capul meu… care btw mi-e un foarte bun prieten si scenarist… datorita lui fac parte din categoria femeilor scenariste)! Si ca sa scap din stransoarea dilemei, intreb “Dar pentru tine ce inseamna iubirea?”… yes… punctat… tacere… In coltul rosu Butterfly simte victoria prin KO… tacere… tacere… bate gongul! Meci castigat!!! Asta inseamna pentru mine un puzzle psihic… mai exact atunci cand iti lipsesc cateva piese… ca asii din maneca…

Oare sa ajunga blogul cel mai bun prieten al omului?

Imi place din ce in ce mai mult ideea de blog mai ales, paradoxal, sectiunea “ce nu-mi place”…Stateam acum 10 minute si ma gandeam ca in sectiunea cu pricina nu as epuiza niciodata subiectele…ca va pot servii capricii in fiecare zi…

Cineva, la un momentdat imi spunea ca sunt mult prea exclusivista…Probabil, in timp, voi baga o rubrica cu “ce imi place”…dar sa ne concentram pe mai putine lucruri ca nu care cumva sa amestecam prea tare lucrurile…Acum imi vin in minte numai dude care-mi plac…Ufff…va ziceam si in alt post…cat de repede ma plictisesc de unele lucruri!! Insist sa nu sperati ca voi filosofa foarte mult in “intimitate” sau ca voi avea coerenta unui jurnalist…Aici este locul meu de relaxare si asa ar fi bine sa-l considerati si voi! Asta daca vreti sa devenim prieteni:)

Puzzle-uri…

Refulari…capricii…inclusiv lucruri care nu-mi plac…Azi, primul lucru care mi-a venit in minte si care nu-mi place deloc este sa construiesc puzzle-uri adica nu orice fel de puzzle-uri ci doar cele de peste 2000 de piese care pe langa faptul ca sunt foarte mici cam toate sunt colorate la fel…Asta da exercitiu de vointa si rabdare…doua virtuti care-mi lipsesc cu desavarsire. Sper ca sefii mei sa nu citeasca postul asta…Asaaaaaa…si cum toate lucrurile au si ele un inceput, povestea puzzle-ului buclucash este de pe vremea cand prestam activitati de dezvoltare personala impreuna cu un grup de viitori psihologi si doi psihoterapeuti…Trecand prin multe exercitii cognitiv- comportamentale se ajunge la concluzia ca eu sunt cea care nu stie ce e aceea rabdarea asa ca m-am pricopsit cu un puzzle din partea colegelor mele…nu inainte de a mi se da un deadline…pe atunci nu stiam exact ce e un deadline…ca trebuie sa-l respecti ca altfel esti penalizat. Foarte bucuroasa de altfel ca voi face ceva maret (puzzle- ul avea cam 2 metri pe 1 jumate) l-am luat acasa…acasa am vorbit cu el, l-am intors pe toate partile…un lan plini cu maci ,evident, toti rosii…un lac si un cer la fel de albastre….infiorator…La un momentdat ma uitam cu groaza la el si evident cu gandul ca voi imbatrani si nu-l voi termina…M-am pus pe treaba…cu greu am reusit sa-mi gasesc o masa suficient de mare si care sa nu deranjeze pe nimeni…Minunea m-a tinut fix 4 ore timp in care am reusit “lipirea” a 6 piese! Atunci am invatat sa injur ca un birjar caruia i se oprisera caii in mijlocul intersectiei! Ufff…ce vremuri!!!Daca radeti, ne certam clar!!! Va rog, sa nu aruncati cu noroi in prietenia noastra! De atunci nici ca mi-a mai trebuit puzzle!!

La vie en rose

Datorita meseriei minunate ce o prestez si evident a colegei mele, Andreea am posibilitatea sa vad unele filme la vizionarile pentru presa, care sunt inainte ca filmul sa apara pe marile ecrane…Acest lucru s-a intamplat si cu “La vie en rose”, viata lui Edith Piaf…Auzisem numai de bine de la niste lumi care l-au vazut la Berlinale ( festivalul de film de la Berlin). Intr-adevar asa a fost…Un film extraordinar cu un impact emotional incredibil (am bocit mai mult decat bocesc deobicei la un film siropos…am reusit sa sperii pe toata lumea din sala cu sughitzurile mele). Marion Cotillard, actrita care a interpretat rolul principal a fost extraordinara…Sincer, ii tzin pumnii stransi la festivalurile ce vor fi de anul acesta. Este un film plin de pasiuni duse la extrem, vieti boeme dar si despre reversul medaliei…Se pare ca totul se plateste in viata, din pacate…

300 de patratzele

Sectiunea de filme…una din putinele mele pasiuni…evident il excludem pe my king:D…Daca nu stiati pana acum…NU sunt critic de filme insa ma pot face:D…Din pacate, pana atunci va mai dura ceva timp…insa acum e locul si momentul (doar sunt in intimitatea mea) sa-mi dau cu parerea:D300- Eroii de la Termopile este un film foarte prost…mai prost decat ma asteptam…colegele mele de biuro tot zic de barbatii patratzosi, in chiloti…picaturile de sange care nu cad pe pamant…bla bla…Mi s-a parut infiorator… Ziceti voi, cum e posibil ca un dictamai barbatul de vreo 50 de ani sa mai aiba patratele??? Spartanii astia…Doamne de ce nu am trait acum sute de ani? De ce? Inteleg ca personajul principal trebuie sa iasa in evidenta insa si restul de 299 de barbati sa fie la fel?? Sa nu mai vorbesc de efectele speciale care ,din pacate, au fost urate rau… Din tot filmul mi-au placut dictia lui Leonidas si 2 replici ale spartanei lui!!! Uff…pierdere de cateva ore bune…dar bifat ca „vazut”!

Lisabona in topul preferintelor

In aceasta minunata categorie veti gasi descrise locurile pe care am avut ocazia sa le vizitez si sa plec de acolo cu diverse pareri…Hmmm e destul de complicat sa-mi fac curatenie in ganduri si sa pun de hartie locurile ce mi-au placut cel mai tare in calatoriile mele…Ah…mi-am amintit….Lisabona…da…Lisabona este in topul preferintelor …De ce? Pentru aerul boem…pentru oamenii extrem de dezinvolti care fara nici o jena iti ofera hasish in vazul politistilor…pentru tot ce inseamna orasul vechi( Lipscaniul nostru) plin de marocani care stau la colt de strada si vand castane coapte pe bani greiJ…pentru oceanograful in care te pierzi ptr cateva ore bune in alta lume…pentru pietonalele minunate….ptr mancarea lor absolut dementiala….Da….Lisabona…merita vazuta oricand…parolJ Daca ai ocazia sa te plimbi cu “telegondola” nu o rata!!!P.S NU uita sa-ti savurezi cafeaua pe malul Atlanticului si plimbarea cu vaporasul pe raul Teju…ca aceasta experienta sa fie unica! Have fun!!

Pentru singurul meu vizitator…cu fluturi

E grele frate….

E grele frate cu pc-ul….cu descoperirea altor dimensiuni…cu rabdarea….o sa va vand un secret…blondele nu sunt chiar pe cum se spune dar asta nu inseamna ca o au cu tehnicul…trist…mult prea trist…Si sa te fereasca Dumnezeu sa le intrebi ce e rabdarea…ca stiti cum e…atunci cand nu o ai chiar ca nu sti ce e…Ufff e grele frate…